Navigation Menu

Stimularea unui Westie

Stimularea unui Westie

Postat in 20 Sep 2013

Stimulând mintea unui Westie şi provocându-l să încerce lucruri noi, este una dintre cheile unui Westie calm si relaxat. Găsirea unor modalităţi de a lucra cu instinctele şi simţurile câinelui este cheia stimulării. Plimbarea oferă o rutină structurată, care vă permite să relaţionaţi cu câinele, dar joaca vă poate oferi mai multe oportunități de a le îmbogăți viața, și să stabiliţi o legătură mai profundă. “Jocul” nu înseamnă să laşi câinele să alerge necontrolat. Sesiunile de joacă pot fi productive și distractive cu captarea atenţiei. Astfel câinele e stimulat atât mental, cât şi fizic. Dacă sunteți pregătiţi pentru a trece dincolo de comenzile de bază, puteţi folosi caracterul şi specificul rasei animalului pentru a intui ce jocuri i s-ar potrivi: aport, urmărirea unui obiect, căutare, etc. Iată câteva modalități creative: 1. Stimulează-i nasul Toți câinii pot lua urma folosind simţul lor cel mai puternic – nasul. Ascunde hrana/gustările în diferite locuri din casă/curte şi lasa-l să caute. 2. Foloseşte-ţi imaginaţia Nu trebuie să-i luaţi cele mai scumpe jucării. Puteți să-i creaţi un traseu de obstacole în casă, şi apoi sa-l recompensaţi în timp ce-l parcurge. Fiți răbdători, poate nu înţelege de la început ce trebuie să facă. De asemenea sunt pe piaţă multe jucării care pot fi umplute cu mâncare. Câinele trebuie să descopere o modalitate să golească conţinutul, în acelaşi timp roade materialul rezistent. Astfel de jucării îl ţin ocupat, timp în care e stimulat mental, şi işi satisface şi nevoia de a roade. 3. Joacă-te ca un câine. Stimulează-i instinctele Toți câinii adoră să alerge și vâneze. Leagă de capătul unui băț un animal de pluș moale cu un şnur lung. Mişcă-l în faţa câinelui pentru a-i capta atenția. În loc să-l agiţi frenetic, mișcă-l încet, oprindu-te şi începe din nou. Astfel încurajezi câinele să se concentreze şi îi provoci mintea. În plus, îi stimulezi instinctul de vânătoare natural într-un mod concentrat, disciplinat, fiind distractiv atât pentru el cât și pentru tine. 4. Disciplina poate fi distractivă Unul dintre modurile în care îi poţi exersa comenzile deja ştiute este joaca de-a v-ați ascunselea, nu doar cu un recompense gustoase. Odată ce un câine a învățat comanda “aşteaptă”...

Vezi Detalii

Dresajul unui Westie

Dresajul unui Westie

Postat in 2 Aug 2013

Cum alegem un dresor? 1. În primul rând, întrebă-te ce doreşti să înveţe câinele tău. Ai un câine cu probleme de comportament, sau vrei doar să-l înveţi anumite comenzi pentru a vă uşura viaţa împreună? Dresajul nu înseamnă doar învăţarea comenzilor „aici”, „nu”, „şezi”, „culcat”, e o modelare a comportamentelor în favoarea relaţiei stăpân-câine. Unii câini au nevoie de socializare, alţii de disciplină, alţii de reabilitare. 2. Analizează metodele dresorului. De exemplu, unii oameni se opun folosirii forţei, sau a corecţiilor fizice. Ar trebui să stabileşti de la început, împreună cu dresorul ales, ce metode vor fi folosite, pentru că în cazul în care proprietarul nu se simte confortabil, atunci câinele va fi reticent. Deşi, trebuie sa înţelegi ca un câine, oricât de mică ar fi talia lui, nu percepe corecţiile fizice aşa cum le percep oamenii. În regnul animal aşa se stabilesc legăturile între indivizi. Trebuie să ştii că există multe metode de recompensare a câinelui pentru a răspunde corect la comanda dresorului. Majoritatea dresorilor le cunosc şi le testează pentru a vedea la care răspunde cel mai bine. 3. Verifică referinţele dresorului. Criteriul de selecţie nu trebuie sa fie preţul. Certificările şi rezultatele te asigură că persoana pe care o angajezi a trebuit să susţină o serie de examene în cadru organizat şi autorizat. 4. Obține recomandări şi verifică rezultatele dresorului. Acest lucru poate părea evident, dar chiar dacă vei găsi un dresor într-o carte de telefon, sau pe internet, interesează-te de părerile şi rezultatele obţinute cu clienţi anteriori. 5. Asigură-te că eşti inclus în antrenament. Scopul dresorului nu e de a lua un câine cu probleme şi de a-l returna „reparat”. Nu e nimic în neregulă ca un dresor să lucreze la început doar cu câinele. Dar, după ce câinele a fost analizat şi problemele au fost identificate, se va lucra şi la comportamentul stăpânului. Trebuie să fii conştient că în mare parte problemele câinilor sunt generate de stăpâni, care uneori au mai multă nevoie de formare decât câinele. Dresorul trebuie să lucreze îndeaproape cu stăpânul pentru a identifica cauza problemelor de comportament. Trebuie să fii deschis la soluţiile şi sfaturile dresorului şi să fii capabil...

Vezi Detalii

Plimbarea unui catel Westie

Plimbarea unui catel Westie

Postat in 25 Jul 2013

Activitatea cea mai importantă la care poți lua parte cu cainele tău este mersul pe jos. Acesta oferă exercitii fizice şi de stimulare mentală pentru cainele tău, și afirmă poziția ta ca lider. Pe tot parcursul plimbării ar trebui menținută o stare de calm. Se va utiliza întotdeauna o lesă, cel puţin în prima parte a plimbării. Acest lucru vă permite corectarea şi redirecţionarea atenţiei câinelui. Pe perioada plimbării în lesă câinele ar trebui să fie întotdeauna lângă sau în spatele tău. Dacă este în faţa ta, atunci şi-a asumat rolul de liderul haitei, în locul tău. Există mai multe modalități de a instrui cainele pentru a rămâne în poziția corectă. Una este de a nu permite câinelui să meargă mai departe în cazul în care trece în fața ta. Dă o comandă de corecție și opreşte-te, sau schimbă direcţia de mers, și continuă să faci acest lucru până când câinele merge în spatele tău. Diminețile sunt momente ideale pentru plimbare, deoarece câinele se trezeşte plin de energie. Este esențial să permită suficient timp pentru a consuma în mod corespunzător energia câinelui. Timpul alocat plimbării poate varia, în funcție de vârstă și de nevoile cainelui. Câinii maturi-senior pot obosi după 15 minute, în timp ce plimbările câinilor tineri și energici pot dura 60 de minute sau mai mult. Aminteşte-ţi, de asemenea, că plimbarea nu este pentru adulmecare sau necesităţile câinelui. Pentru a menține controlul, se merge înainte pentru cel puțin primele 15 minute fără opriri dese, iar apoi se recompensează cainele permițându-i să exploreze sau să se joace. Păstrează durata de joacă mai scurtă decât durata alocată plimbării. Nu uita să-ţi menţii postura de lider şi atunci când vă întoarceți acasă. Câinele va aştepta ca stăpânul sa intre primul în casă, apoi va invita câinele să urmeze. Acesta este un moment ideal pentru hrănire, deoarece cainele tău tocmai a lucrat pentru o masă. Fă-ţi timp pentru a plimba cainele. Este cea mai uşoara metodă de a consuma energia câinelui şi de a-i păstra tonusul. De asemenea, pe parcursul plimbărilor îţi poţi întări legătura afectivă cu el şi simultan să îl învăţaţi cum să se comporte în jurul altor persoane...

Vezi Detalii

Capusele

Capusele

Postat in 14 Jul 2013

In debutul primaverii temperaturile mai ridicate permit aparitia unui pericol pentru cainele nostru: capusa. Alaturi de alti paraziti externi, capusa poate transmite diferite afectiuni cainelui, cu consecinte grave. Cum reactionam la acest pericol, ce sunt capusele si cum luptam impotriva lor pentru a mentine cainii sanatosi si protejati? Ne propunem in continuare sa facem o scurta prezentare a capuselor si a implicatiilor infestarii cainelui cu capuse, precum si sa sugeram cai de actiune impotriva bolilor transmisibile. In fond, ne dorim sa avem alaturi caini sanatosi si veseli care sa se bucure din plin de primavara. INAMICUL – Capusele sunt paraziti artropozi care se hranesc cu sangele vietuitoarelor pe care le infesteaza. Fiind atrase de caldura si miscare, capusele se „agata” adeseori de blana cainilor care se deplaseaza sau scotocesc prin vegetatie. In zonele din apropierea padurilor sau in cele cu vegetatie abundenta, capusele apar si se inmultesc in special la inceputul lunii aprilie si la finalul lunii septembrie, intrucat nu rezista caldurii excesive din timpul verii sau frigului iernii. Aceste perioade sunt de maxim pericol pentru cainii nostri. In debutul primaverii mai ales, si noi, stapanii cainilor de diferite rase, suntem tentati sa petrecem mai multa vreme in natura alaturi de companionii nostri canini. SPECII DE CAPUSE – Majoritatea speciilor de capuse vor trece prin patru etape de viata – ou, larva, nimfa si adult. In toate stadiile, in afara de ou, capusele au nevoie de o ”gazda” pentru a se hrani cu sange. In functie de specie, capusele pot trai intre cateva luni si cativa ani iar femelele pot depune mii de oua odata. In Europa se gasesc capuse din speciile: Ixodes (provin din Belgia si transmit maladia Lymes, inclusiv la oameni); Dermacentor (transmit piroplasmoza); Rhipicephalus sanguineus (transmit babesia canis si ehrlichia canis). ATACUL – Refugiate in zonele mai racoroase si mai umede de sub frunzele joase ale vegetatiei, capusele se ataseaza de blana cainelui si migreaza, de preferinta, spre zonele corpului cu mai putin par. Zonele de pe corpul cainelui cele mai expuse sunt capul, pliurile pielii (la ceafa, gat sau barbie – in functie de rasa de caine vizata), urechile si spatiile interdigitale. In locul ales...

Vezi Detalii

Latratul unui Westie

Latratul unui Westie

Postat in 10 Jul 2013

Uneori ne deranjeaza cand cineva vorbeste mult, dar latratul unui caine ne scoate din sarite! De ce latra? Ce vrea sa spuna acel caine? E periculos, curios, stresat sau plictisit? Cine poate sti? Specialistii in chinologie au fost preocupati multa vreme de „limbajul” pe care un caine il etaleaza prin latrat si maraieli. Studiile atente si experimentele bine coordonate pe difeite rase de caini au condus la cateva concluzii si interpretari. Iata mai jos cateva repere din ceea ce s-ar putea numi „mic dictionar de interpretare a latratului canin”. Daca un caine nu este de acord cu ceea ce scrie mai jos, nu are decat sa … latre! LATRAT PRELUNG, PE TON ASCUTIT – „Sunt nelinistit, ma simt singur si am nevoie de cineva care sa aiba grija de mine !” LATRATURI PITIGAIATE, SCURTE, REPETATE, PE TON ACUT – „Hai la joaca! Prinde-ma daca poti! Macar arunca-mi o minge!” LATRATURI REPETATE, CU O TONALITATE JOASA – „Pleaca de langa familia mea! Nu imi invada teritoriul!” UNA SAU DOUA LATRATURI DE INTENSITATE MEDIE, URMATE DE OBSERVATIE – „Alo, sunt aici! Tu ce faci acolo?” MARAIT CU DINTII LA VEDERE SI CU CORPUL INCORDAT – „Te previn! Ia-ti talpasita si lasa-ma in pace!” MARAIT CU CORPUL GHEMUIT, APROPIAT DE SOL – „Ma enervezi! Daca te mai apropii, te musc!” URLET MELODIOS – „Hei, apel catre orice caine! Cine e prin zona? Ce se intampla?” LATRAT SAU SCHEUNAT SCURT, REPETITIV, PE UN TON JALNIC – „Mi-e frica si sunt stresat… M-am ranit, am nevoie de mangaierea...

Vezi Detalii

Alimentatia unui Westie

Alimentatia unui Westie

Postat in 9 Jul 2013

Cainii din rasa Westie sunt niste pofticiosi si mari mancaciosi inca din stadiul de catel. Pot fi irezistibili cand va solicita o anumita bucatica si oricum, ca niste stapani iubitori, veti dori sa le asigurati cea mai buna alimentatie pentru a va bucura de faptul ca se dezvolta bine, sunt aratosi si fericiti. Dar, asa cum se intampla adesea, cele mai bune intentii nu pasesc pe acelasi drum cu cele mai potrivite decizii. Hrana corecta pentru un caine este ghidata de anumite reguli pe care este posibil sa nu le stapaniti in totalitate. Consolati-va cu ideea ca asigurarea unei diete echilibrate pentru orice animal reprezinta o sarcina destul de dificila si de complexa, deci este nevoie de rabdare, atentie si colectarea unui numar mare de informatii pana la identificarea unui raspuns corect. In ideea aceasta contribuim si noi in acest material cu cateva idei si recomandari concentrate in raspunsuri la niste intrebari pe care le apreciem ca elementare … Cum a aparut hrana pentru caini ? In zorii existentei lor ca specie distincta, cainii ancestrali – practic niste lupi ceva mai oportunisti – in timp ce faceau primii pasi in apropierea lor de oameni, inca isi procurau hrana individual, scotocind terenul din jur. Aceasta nu le era servita pe o farfurie sau intr-un bol. Atunci cand o gaseau, cu siguranta hrana era in forma sa naturala, cruda. Pe masura ce oamenii au capatat incredere in aceste patrupede „coltoase” si le-au apreciat utilitatea, a inceput un proces din ce in ce mai intens de domesticire. Cainii domesticiti au impartit hrana cu familiile de care apartineau, indiferent de tipul de hrana pe care il avem in vedere, sa nu va ganditi ca in triburile preistorice existau rezerve speciale denumite „hrana de caini”. De fapt, pana la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial practic hrana pentru caini nu se producea in masa, putinele produse de acest tip fiind prea scumpe si considerate un lux. Familiile simple traind impreuna cu patrupede canine inca imparteau cu acestea hrana de pe masa lor. Dupa razboi, odata cu dezvoltarea masiva a industriei si evolutiile economice rapide, milioane de oameni au devenit din ce in ce mai...

Vezi Detalii