Postat in 19 Dec 2013

Deşi sunt nişte bulgări de fericire, şi micuţii terrieri au uneori probleme de comportament. Multe sunt cauzate de greşelile neintenţionate ale stăpânilor, de încăpăţânarea specifică rasei, sau chiar de curajul inconştient care îi defineşte.

Westie este, în mod caracteristic, un câine inteligent, bine-crescut cu bune maniere. Rasa este veselă, iubitoare şi foarte jucăuşă, nişte căţeluşi toată viaţa.

Deşi nu le este caracteristic, există şi cazuri de Westie timizi. Timiditatea la câini se poate manifesta printr-un disconfort în situaţiile noi cu care se confruntă, până la atacuri complete de panică, în urma cărora, uneori, câinii pot muşca.

Indicii pe care corpul unui câine îi afişează atunci când este anxios:

  • răsucirea urechilor pe spate
  • tendinţa de a-şi ghemui corpul
  • respiraţie rapidă ca după efort
  • strângerea cozii între picioare
  • accesele de scuturături necontrolate
  • lătratul ascuţit
  • evitarea privirii directe

Un câine speriat va încerca să scape de stimulul care l-a adus în starea de dezechilibru (un zgomot puternic, un loc nou, multă agitaţie, câini care se năpustesc asupra lui, etc.). S-ar putea ca acesta să nu mai răspundă comenzilor şi să fugă, de aceea e bine să îl ţii în lesă, cel puţin până iese din starea de anxietate.

Câinii timizi și nesiguri, de obicei, nu au fost socializaţi atunci când au fost tineri. De multe ori puii care au fost luaţi din cuib înainte de vârsta de 8 săptămâni nu au învățat cum să se comporte cu membrii propriei specii, fără a fi timizi. Și fără îndrumarea mamei lor, aceşte pui nu-şi însuşesc abilitățile de rezolvare a conflictelor, sau încrederea necesară rezolvării situațiilor cu care se confruntă.

Este datoria ta să ai răbdare şi să-l ajuţi să înveţe cum să reacţioneze în momentele limită. Va trebui să controlezi interacţiunea câinelui tău cu alți oameni, sau alţi câini atunci când sunteți la plimbare. Nu lăsa oamenii străini să se năpustească asupra câinelui sau să-l mângâie. Astfel, îi vei permite câinelui să se relaxeze, fără a simţi presiunea de a se împrieteni cu un străin. Încearcă să îl socializezi la început cu câini echilibraţi, cu oameni pe care îi cunoşti, la care poţi să le explici cum să se comporte în preajma câinelui: să nu îl atingă, să îl ignore la început, să nu forţeze interacţiunea.

Când câinele aude zgomote care îl sperie, nu te opri din plimbare. Arată-i că nu i se întamplă nimic, dă-i încredere. În timp se va obişnui. E de datoria ta să nu-l expui pericolelor. Va începe să aibă încredere din ce în ce mai mult, atât în tine ca lider cât şi în el.

Niciodată nu răsfăţa un câine când e timid şi sperios, în speranţa ca astfel se va destinde. El se va simţi încurajat şi recompensat tocmai pentru atitudinea sa timidă şi astfel va fi încurajat să o etaleze şi pe viitor.

Nu ceda tentaţiei de a consola sau a mângâia câinele când se sperie. Deşi pare un lucru normal să vrei să-l consolezi, de fapt tot ce faci în acel moment este să-i aprobi reacţia. Ceea ce trebuie să faci este să ignori comportamentul anxios.

Întotdeauna, pentru orice problemă comportamentală, cere ajutorul unui dresor experimentat. În situaţia unui câine anxios, dresorul te va învăţa atât pe tine, cât şi pe câine cum să reacţionaţi. Treptat va ajuta câinele să se destindă, să se joace, să se bucure de tot ce are în jur, să fie curios, să exploreze, să accepte stimuli externi şi să înţeleagă că nu i se va întâmpla nimic rău.

Un articol de Andreea P.