Postat in 14 Jul 2013

In debutul primaverii temperaturile mai ridicate permit aparitia unui pericol pentru cainele nostru: capusa. Alaturi de alti paraziti externi, capusa poate transmite diferite afectiuni cainelui, cu consecinte grave. Cum reactionam la acest pericol, ce sunt capusele si cum luptam impotriva lor pentru a mentine cainii sanatosi si protejati? Ne propunem in continuare sa facem o scurta prezentare a capuselor si a implicatiilor infestarii cainelui cu capuse, precum si sa sugeram cai de actiune impotriva bolilor transmisibile. In fond, ne dorim sa avem alaturi caini sanatosi si veseli care sa se bucure din plin de primavara. INAMICUL – Capusele sunt paraziti artropozi care se hranesc cu sangele vietuitoarelor pe care le infesteaza. Fiind atrase de caldura si miscare, capusele se „agata” adeseori de blana cainilor care se deplaseaza sau scotocesc prin vegetatie. In zonele din apropierea padurilor sau in cele cu vegetatie abundenta, capusele apar si se inmultesc in special la inceputul lunii aprilie si la finalul lunii septembrie, intrucat nu rezista caldurii excesive din timpul verii sau frigului iernii. Aceste perioade sunt de maxim pericol pentru cainii nostri. In debutul primaverii mai ales, si noi, stapanii cainilor de diferite rase, suntem tentati sa petrecem mai multa vreme in natura alaturi de companionii nostri canini. SPECII DE CAPUSE – Majoritatea speciilor de capuse vor trece prin patru etape de viata – ou, larva, nimfa si adult. In toate stadiile, in afara de ou, capusele au nevoie de o ”gazda” pentru a se hrani cu sange. In functie de specie, capusele pot trai intre cateva luni si cativa ani iar femelele pot depune mii de oua odata. In Europa se gasesc capuse din speciile: Ixodes (provin din Belgia si transmit maladia Lymes, inclusiv la oameni); Dermacentor (transmit piroplasmoza); Rhipicephalus sanguineus (transmit babesia canis si ehrlichia canis). ATACUL – Refugiate in zonele mai racoroase si mai umede de sub frunzele joase ale vegetatiei, capusele se ataseaza de blana cainelui si migreaza, de preferinta, spre zonele corpului cu mai putin par. Zonele de pe corpul cainelui cele mai expuse sunt capul, pliurile pielii (la ceafa, gat sau barbie – in functie de rasa de caine vizata), urechile si spatiile interdigitale. In locul ales...